Muntele

Ţin locul unei pietre din pavaj,

Am ajuns aici

Printr-o regretabilă confuzie.

 

Au trecut peste mine

Maşini mici,

Autocamioane,

Tancuri

Şi tot felul de picioare.

 

 Am simţit soarele până la osii,

Şi luna

Pe la miezul nopţii.

 

Norii mă apasă cu umbra lor,

De evenimente grele

Şi importante

Am făcut bătături.

 

Şi cu toate că-mi suport

Cu destul stoicism

Soarta mea de granit,

 

Câteodată mă pomenesc urlând :

Circulaţi numai pe partea carosabilă

A sufletului meu,

Barbarilor !

Marin Sorescu

~ de kogys pe martie 1, 2009.